Un copil proaspăt ridicat pășește cu talpa piciorului
plânsul unui mort

câte o singură pasăre se așează lângă mine din apă -
marea tăcută nu vede amurgul scurs dintre stele
în care fluturii amuțesc de grija vântului.

iubirea nu va fi decât un strop
din mănăstirea sfântă fără umbre -
scriu de atâtea ori rostul acestor cuvinte minuscule
și șterg

iubitul ascuns ridică laș pereții din umăr
fără uși fără ferestre -
atâta timp cât există o ploaie
n-ar fi unicul drum spre adâncimile lui

ridicată din noapte măcar de-aș avea odihna
pledului de umbră uitat fără remușcări
pradă luminii

sufletul logodit îți tace-îndărătnic