Uneori ai vrea să te desparți
ca cerul smuls din aripi
până la ultima pasăre
și ea să te facă să-ți amintești
de zborul tău șchiopătând pe-o pană.

Atât de sus
încât îngerii să-ți
ceară de mâncare

Atât de drept
încât oamenii să
plângă că n-au mai văzut suflete
din care Dumnezeu să-și facă vertebre
pe coloana iubirii.

Uneori ai vrea să te desparți
ca omul în care cerul se răstignește
să-ți iei crucea
și Dumnezeul
și tot să ierți
și tot să te înalți.