o drujbă i-a secerat aorta
o coasă picioarele
sufletul prin vămi de trei zile
s-au depus solzi pe ochii mei
clari ca lumina timp de 4 decenii
mă alătur poetului teodor dume
cu icoana mea de poet
suferind
și voi scrie fraților
pentru că durerea se urlă în vorbe
meșteșugite
pentru clipe
de neputință
pentru întrebări despre justețe și adevăr
și alte vorbe mari
pe care filozofii nu le pot
explica
pentru că sîngele e sînge
cu grupă individuală
destul de roșu să orbească rațiuni
destul de pal
pentru eternitate

un țipăt de uliu pe care îl aud de trei zile
și alte trei și alte
viața capătă sens pe la 40
cînd îți iei rămas bun
și aștepți bine te-am regăsit
să tragem perdeaua
prieteni
pentru că întunericul lasă
imaginației
viitorul