nu mai găsea niciun motiv
să fie.
stătea privind apatic cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed de săruturi.

nu se plângea.
îi era bine-așa.

un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.