Adesea
mă întâlnesc cu pașii tăi
le port greutatea pe vârfuri
și umblu singură

așa și oamenii
ne trec dragostea
de parcă traversează pe umeri un atlantic
din care Însuși Dumnezeu își umple
tălpile
cu teamă
să nu ne strivească

adesea
este un timp în noi
care apasă îndeajuns
că ne obosesc până și cuvintele.