deja începuse să picure când pe poartă a intrat tata
mi-a zâmbit lin și mi-a întins pâinea pe care îl rugasem s-o cumpere pentru mine
am luat-o și l-am întrebat dacă mai are nevoie de bani
nu avea și oricum era aproape întuneric
iar noi cu spatele lipit de zidul fierbinte al casei sub streașină
priveam cerul ploaia și gardul înalt


să fi fost vreo zece minute cât am vorbit așa umăr la umăr
dar să nu plictisim cititorul cu intimități desuete
nici cu traume din copilărie ce s-ar fi putut strecura pe sub frunzele nucului
în timp ce mosorul conversației se strângea tot mai mult prin logica discursului sentimental
dintre un fiu și un tată într-o împărăție îndepărtată
pe o mică planetă cu o singură floare


să ne privim draga mea ca și cum tu ai ști
cum au înălțat ei singuri zidul casei acesteia
și au pus umăr la umăr când au ridicat poarta de fier
și de aceea te întreb dragostea mea
ce fel de lacrimi sunt acestea

când deja uite ai văzut pâinea și o ceri lovind în geam cu mânuțele