Îmi ești dator o toamnă
În care timpul să mi se oprească
ÃŽn parfum de crizanteme galbene,
În boaba violet ce-așteptă să se prelingă acid în simțuri și în gând,
În ploaia revărsând balsamuri peste copacii amorțiți.
Îmi ești dator o toamnă
În care gardurile verzi și ude
Să mă adăpostească de teama de sfârșit
Iar vântul sa adie în mine mângâierea ta.
Îmi ești dator o toamna de culori
De vise
Și de vorbe.