Ușoare-a pițipoancei-mbrăcăminți
Stăteau pe ea cum scurtă-i primăvara
Și mai stăteau pe ea-n călduri ca vara
Băieți din ăia harnici și cuminți.

Iar seva lor curgea ca Niagara
De peste noapte se trezeau părinți;
Cu patimă de Iad strângeau din dinți
Că prea târziu ei și-au aprins țigara.

Copilul crește mare și voinic
Nesemănând niciunuia din ei
De-njură toți de cruci și dumnezei,
Dar e prostia lor, ce pot să zic...

Cum pițipoanca n-a făcut avort
Vin șapte tați l-al optișpilea tort.