sunt aici acum

aici unde ți-a fost întotdeauna frică

să mă cauți

și mie îmi este uneori frică

e întuneric mai tot timpul sau prea

mult fum poți oricând să te tai în cioburi

să te lovești de pereți și plouă des

n-ai fi putut locui aici cu mine

ieri am văzut că s-au făcut câțiva mormoloci

seara se strâng la picioarele mele

înoată printre degete

și eu le povestesc lucruri simple

despre cerul senin

despre nămeții de iarbă tăiată

și plimbările cu bicicleta până în rudicica

chiar și despre bolile noastre le spun

atunci am impresia că nu mă înțeleg

dar nu pot să mă întorc

și dacă mă ciupesc și mă simt slăbită

e de ajuns să mă gândesc la trandafirii

din grădina ta de pe pielea ta

la tulpinile lor lungi și liniștitoare

mă uit în sus plouă

cu boabe mari de struguri

albi și transparenți ca pleoapele tale

când le înghit corpul meu se luminează

și-mi găsesc ușor drumul

aici unde toate lucrurile se deschid

eu trec prin ele și adorm