Fiindcă nu știu scrie poezii,
M-am apucat de prostii.
Lumea mă credea ingrată,
Dar eu eram supărată:
Cum să fii de vârsta mea
Și ori de câte ori ai încerca
Să-ți iasă....ceva...
Pătezi pagini cu dulceață.
Odată, într-o dimineață,
Am pornit determinată
Să mă declar inspirată.
A fost scurt-
O raită prin ploaie.
M-am încrețit ca o oaie
Și mi-am spus că nu voi reuși...
Niciodată.
M-am întors curând acasă
Cu gând să mă resemnez
Decisă să mă creionez
Într-o simplă gospodăreasă.
M-am silit să reușesc
Cumva să mă redefinesc,
Dar greu mi-a fost să șlefuiesc
Geamuri, oale și covoare
Și m-am deziluzionat,
Mai ales când am aflat
Că fasolea se fierbe tare.
După ore-n șir, abia,
Simțeam că înnebunesc.
Mi-am pus mâinile-n cap
Și m-am mutat în robinet.
Îmi doream să mă scufund
Într-un castron fără fund
Doar să scap de mâna mea,
Care tot ce prindea...
Distrugea.
Adormisem pe covor,
Gândindu-mă la viitor...
Și vedeam în fața mea
O orgie de cafea,
Cămășuțe și sandale,
Rujuri, pudre, telefoane,
O mașină doar a mea
Și o agendă tot așa.
Se făcea că tot suna
Telefonul pe-o tejghea
Dar eu nu puteam s-ajung
La el, ca să răspund,
Prinsă fiind între hârtii,
Capse, pixuri, jucării,
Rămășițe de copii
Care nu știau a se...
Domoli.
Deodată am avut noroc.
M-a ciupit un ciucure aspru de tot
Undeva, pe tâmpla stângă
Ce nu mai era așa de nătângă
Acum că îmi șoptise
Să mă scol că se fripse
Găina de pe foc,
Iar mașina de spălat se oprise în loc.
Mă credeam în paradis,
Chiar m-am bucurat ușor
Și am început să zbor
Între oale și ulcele,
Uitând de închipuiri rele.
Acum, când haosul se ridică,
M-am privit din nou: Sunt foarte mică.
Și iar mi s-a făcut frică,
Întristată că nu știu
Mai nimic despre artiști
Și mai ales că nu puteam să fiu
Cum sunt ei...așa, triști.
Printre litere zvărlite pe terasă,
Odinioară, când eram furioasă
Că sunt prea dezordonată
Îmi făceam acum o casă,
Pentru a scrie poezii...