multe cuprind
un cerc de cretă

închipuie-ți un vas ce se umple
apoi se varsă
și nimic nu e frică
doar joc

lucrurile sunt foarte simple
mărul cu rotunjimea-i de clipă
e aperitiv
într-un soi de iubire ce merge spre sacrificiul
pe masă, printre bucate
sperând că în modul în care lumina desface
va fi un lanț, o atingere fină
dar limita aceea nu este
a fi nu are cum, atât
de firav voal al miresei

de ce atâtea povești
atâtea fire ce se încolăcesc, atâtea
maluri pline de nisip mângâiate de sare și leii
plini de grandoare
benevolente frânghii de carne și soare