“dar ah unde începe poezia-orificiu
ea nu începe dar ah” – Oskar Pastior


(parbrizul cu ceea ce înghite, luneta cu ce varsă.
geamul lateral îmi strecoară printre degete)
cauți un interval să mai oprim.
păi te rog. străzile parcă ustură.
la viteza asta, se fac un grifoar prelung
al unui altceva care se încordează
să-și tragă puterile spre sine, dar să rămână impasibil
ca un sfinx.
deodată, celălat altceva simte tăișul și ni se ghemuiește în stomac.
de acolo începe să-și desfășoare măruntaiele lui prelungi
trăgându-ne cu spatele,
prin tot ce am mai fost până acum
și n-am lăsat
în bocca della verita.