își trăiesc rădăcinile
plutind în panta pădurilor
noaptea se balansează
și ating cu brațele gleznele lunii
fac împreună salturi mortale
sub ei plasă de stele


soarele pândește ascuns în culise
trage cortina zorilor

susură
șarpele muntelui
își poartă solzii de piatră
ca pe o a doua piele
coboară-n cascade
sub umbra uriașilor adormiți