De vor, un chibrit și-un cui
fură mintea orișicui!

Se-ntâmpla în plină vară,
când, pe-o bancă dintr-un parc,
veselit din cale-afară
sta... și-anume, „Dot-dot-dot”.

Ședea, fiind cu mintea-ntreagă
și privind spre răsărit,
când, deodată... într-o doagă,
apărea... „Sensei Chibrit”.

... Uuiiișșșșeeeaa!!! ...

După el, la urmă-adică,
în figuri... made in Cunfui,
intra-n scenă, fără frică,
dar spășit... „Sănică Cui”.

... Ooaaaiiiiaaaii! ...

Deși era dimineață...
făr` să scuipe foc cel soare...
Sensei era roș` la față,
iar Sănică ardea tare.

„- Io-s Chibrit. Sensei Chibrit.
Sper să-mi fie cu iertare...
te-am ars rău, te-am ciuruit,
ți-am tăiat și buzunare!”

„ - Hai, zboară pui... io mi-s Cui...
îs mezinu` lu` Sănică.
Te încui și te descui...
zici că-s broasca cea trăsnită!”

... Ooaaaiiiiaaaii! ...

... Uuiiișșșșeeeaa!!! ...

„- V-am... furat? Un` vă e mintea?!
Suntem mai haiduci ca Pintea!
De vrem, noi, Chibrit și Cui,
șterpelim mintea oricui!”

P:)