Aveai privirea mamei și veneai
De undeva din munți cum vine norul
Ușoară precum ploile de mai
Îți picurai prin ierburi lungi piciorul.

Te-am prins din zbor în zori și te-am legat
Cu funii nesfârșite de mătase
Să nu mai poți porni spre alt bărbat,
Să nu mai zăbovești prin alte case...

Cum te-ai desprins și-ai reușit să fugi
Nici azi nu știu și nici nu-mi pasă tare,
Ci doar cu sfâșâierea de atunci
Încă-ți mai scriu, din când în când, scrisoare.