Sfâșierea începe
din locul în care rochia-mi cade pe umeri și mai încolo
să-mi surpe întreg trupul cu o singură bataie de aripă a unui fluture monarh
când se întoarce
să depună în pielea mea caldă
zborul
ca o amintire care s-a adâncit până la sânge și picură, pătându-mi buzele
și tot ceea ce ating ele.

Zadarnic
m-ai descoperit într-o linie desăvârșită
care mă însoțește într-o presupusă călătorie
în orientul întunecat
să adun mătase cu ghiarele și să scobesc acolo femeia și frumusețea ei.

Zadarnic m-ai închipuit cea mai frumoasă
când pielea mea acoperă praful
și mă șterge.