parcurg timpul în picioare
uneori mă găsesc amintirile
alteori alerg să le găsesc
simple și tăcute
ca și mine

în nopțile albe mă adorm speranțele
când într-o zi lumea va fi mai bună
și iubirea adevărată
fără interese meschine
sau trădări cu zâmbetul pe buze
la masa tăcerii
având fața de masă din motive
cusute cu ață albă
de așa zisul croitor
dintr-o veche poveste
o simplă dovadă

am colindat lumea iar acum cobor
în zâmbetul din fiecare poem
unde există iubire
și o femeie
din când în când opresc să-i sărut buzele
ca și când ar fi ultima oară
pentru ea scriu
singurul verb
cu roua de pe buze
taina nupțială.