pictural
un Dumnezeu colosal
îmi trecea pe dinainte
rămânându-mi câte-un dinte
până-ntr-atât că devenea roză
de nu mai știam
de scriu versuri ori proză
atât știam
că pășteam
ca un inorog
neaua așezată pe morminte

Doamne,
ți se văd îngerii prin lucarne