la început nu te cunoșteam
aveai picioarele lungi și-o umbră pe care
nu reușeam s-o sar
credeam că cenușiul atât de machiat de femeile interpretate
în mine
era deja îmblânzit
și nu-i puteau crește după pilula de plictiseală doi ochi albaștri
dar ei mi se așezau ca niște fluturi
pe pământul din delta de la celălalt capăt
al meu
am început să le scriu cu coada ochiului
despre barajele tatuate pe mugetul palmelor
despre sălbăticia sentimentelor întârziate
la ora de melancolie
despre o inimă rătăcită prin pădurea din mine
ca un animal cenușiu vânat de arterele cenușii
ale femeilor interpretate
însă pământul din deltă creștea
creștea precum o transfuzie
cu fluturi
izvorâți din doi ochi albaștri cu picioarele lungi
dintr-un izvor ce seca într-o coastă