Nicicând n-aș mai putea să zbor
Departe de sărutul tău, nicicând,
Tu fără umbră nu rămâi, în gând
Cu tine n-aș putea acum să mor,
Sunt umbra ta cu păr cărunt.

Te-ai răspândit prin mine-acum,
În sânge-mi ești cu adieri blajine,
Și gustul vieți-l dai în mine,
Faci patima-n dorință s-o supun,
Te vreau chiar de am păr cărunt.

Din tine am făcut altar adânc,
Cu rădăcini ce mi-au străpuns
Tăcerea și orizontul strâns,
Al fricii ce-o aveam de tânc,
Dar n-o mai am, am păr cărunt.