unii spun că eram blestemată
în roșu eram copil
în negru măicuță bătrână
mai niciodată femeie
dansând flamenco între volanele vieții

cei lacomi îmi furau visele
noapte de noapte
când eu începeam să le uit
și împărțeau prada între ei
fără să-mi arunce vreun os de la masa cezarului

juram drept că erau ale mele
când mă trezeam
în colțul bufonului trist
în orice zi lăsată de dumnezeu

nășteam gânduri fără cuvinte
știam doar să ascult sau să tac
fie copil fie măicuță bătrână
mă plimbam printre cei încă vii
ca în galeria oglinzilor de la versailles

fără să știu precis
unde e soarele