poetul taie cu briciul mistere
în palma lui floarea se schimbă în fruct
plecarea se-ntoarce la sine pe scut
și merele devin pomi în panere

clepsidre lente curg nisipul abrupt
în ape vii somnolează himere
nervuri pe frunze scriu hărți efemere
real reinventat de gând nenăscut

bat clopote-n turle fără ecou
pe linii de mătase punctele dorm
un număr de termene cu un zerou

urzește viitorul agnost și inform
să mai degustăm Ova vinul cel nou
cât îngerii lunecă din cer monoton