Între clipa din clipă
și clipa tuturor clipelor
crește/descrește
prezentul cuvintelor



dar numai
cu ce conțin cuvintele
nu "se poate trăi într-o lume
dincolo de gînduri"
...atîta timp cît noi
vom fi uitat că sîntem
fiindcă am uitat să credem
(sau vom fi uitat să credem
fiindcă am uitat că sîntem)



că sîntem - de fapt
efectul celor uitate care uneori
"după geometria ascunsă a firii"
se întorc în noi
...spre a deveni pentru o clipă
(cît pentru toate clipele)
presimțiri și desfătări
parcă unor altfel
de simțuri(?)