agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-04 | [This text should be read in romana] | Submited by Traian Calin Uba
Tot ce se duce de lângă mine îmi lasă în mână o cheie…
dar nu-mi șterge vaierul, Doamne, cutreierul prin cămările meșteșugit înnădite. Oprește-mă pe pragul acesta! – nu-s vrednică mai departe… Și alt semn de milă se face când din palma mea ridicată soarele mușcă, și cheile toate topite, ca un nod desfăcut de puhoaie curg zgomotoase, ca râuri fierbinți, năpustindu-se, umplu cămările goale, de nu se mai vede nimic decât o vâltoare trandafirie… Dar pe apele-acestea, ca pe o mie de racle trimit o mână pe-o undă, fruntea pe alta, geana pe-un val, grumazul pe altul… Așa le colind, desperecheate, în răbdătoare ocoluri, până-ntr-o zi se regăsesc la un loc, clătite pe-o apă mereu mai scăzută ce se zvântă cu totul… De-acum, de pe prundul uscat or să mă ridice ca pe-o mărturie: Uite, mă-mpiedic în noaptea aceasta ca-ntr-o încuietoare nepotrivită. Oricum răsucit, trupul scrâșnește în broască acoperit de rugină…
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy