lasă-mă să urlu ca un prizonier în Alcatraz
în nopțile-n care sunt treaz
și fericirea e la morgă
lasă-mă să plâng necontrolat
în timp ce-mi revizuiesc viața
sub copacul lui Iuda
lasă-mă să-mi beau durerea
în pahare de cristal de Bohemia
ca să simt la maxim gustul de fiere
lasă-mă să sângerez peste flori de liliac
în timp ce cu vocea stinsă recit
ecou de romanță
lasă-mă să-mi dorm somnul de veci
în groapa comună a scriitorilor damnați.