iubito, în lumea noastră versatilă
nu s-au născut vreodată dialoguri învechite,
numai pietre aruncate în zădărnicia minciunii.
păsări pieritoare în marea de fățarnici
ne-au fost gândurile la prima restaurare a albului,
dar cuvântul a biruit, din nou, trecutul răzvrătit.
foamea apusă în noi îndeamnă la înfulecarea chibzuită
a unor adevăruri ciopârțite de visători,
iar potirul conștiinței ne stâmpără imboldurile.

iubito, nicio vârstă a timpului
nu va fi mai presus de ochii tăi.