AMAR




[ VIII ]




Pietre tocite, crapă în foc, să vorbească;
Îngeri își pleacă priviri, amărâți, în pământ.
Luna amară, sânge prin nori, tot își lasă -
Cu ceară, luceferi deplânge, cu miri la mormânt.




Amar. Cu demoni, sfetnici - și Moartea, aleasă.
E lună nebună, amară - și sânge din raze, scoboară, -
Și lacrimi, sfârâie-n neant, când îngerii zboară...
Pietre tocite, crapă în foc, să vorbească...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"