TREBLINKA




[ VIII ]




"O, voi!.. Ca oameni, ce sunteți, muriți!.."
Șoptește o ceată de îngeri, deodată,
Iar crinii se pleacă în vânt, tremurând -
Nu-i nimeni, să le curme osânda, îndată...




Și-n balta de sânge, o mamă, plângând,
Se îmbracă în moarte - cu nimb oțelit,
Epitaf de își scrie, sub cer dezvelit:
"O, voi!.. Ca oameni, ce sunteți, muriți!.."




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"