S-a-ntors Ciuma-n sat la noi,
Cu butic și prăvălie,
Cu spurcații de ciocoi;
Ca în vremuri de sclavie…

Tot ce-am strîns la Colectivă,
ÃŽn regimul democrat,
Zace la ciocoi în stivă;
Chiar speranța ne-au surpat…

Sat n-aveam, nici chiar cătun,
Și în lung și-n latul țării,
Fără Școală și Cămin;
Toate-s date acum uitării…

Transformați sînt peceriștii
În ciocoi și infractori,
Noi credeam că-s comuniștii;
Cît am fost de surzi și chiori !

Ne-au dus liftele-n imperii,
Cîine jigărît la Porți;
Răsplătiți doar cu mizerii,
Expulzări, răniți și morți…

Nu mai e nimic al nostru,
Parcă sîntem prinși pe rîu;
Ne-au stins Vatra, ne-au spart rostu’
Sufletul ne e pustiu…

Limba ne-am atrofiat-o,
Sanchi-avem, uichend și, hei,
Ca bravi mercenari la NATO,
Ne-ncuiem mereu cu-ochei…

Pentru un coltuc de pîine
Negru, și sălciu și-amar,
Europă, trec prin tine
Din Carpați la Gibraltar…

Ospitalieri, cum sîntem,
Cînd străini ne vin în casă,
I-ospătăm și nu-nțelegem
Ce au ei cu… gura noastră !
20 august 91/2007 - 16 februarie 93/2009