în umbră de-amintiri te port în poale
și parcă mi s-a săturat de viață
de când plecarea ta mi-a adus ceață
urlând, sfărâm tăcerea-n sfere goale
mi-erai ca de o trandafiri dulceață
ce-o gustă omul îmbrăcat în țoale
un cerșetor la poarta casei tale...
cu frica-n sân cafeaua-n dimineață
ca lângă tine farmec nu mai are
și mă simt, Doamne, noroiat și slut...
o stea pe cer doar cât nimica-mi pare
o carte cu privirea mai ascult
căci ce ești tu, aceea din visare
decât o coastă dintr-un pumn de lut