agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-17 | [This text should be read in romana] |
Cândva, totul se crea la limita infarctului,
cu inima bătând de parc-ar fi vrut să învie sunetele din moarte, celulele îmi erau conectate la ritmuri de sfere, se-ntipăreau într-un cod pe care-l deslușeam dincolo de cuvinte. Acum, e-atâta liniște, de parcă totul s-ar fi îngropat în adâncuri de somn. Mă trezesc rămas fără cântec, parcă într-o lume ostilă. Se deschid, în continuare, ceruri, dar numai pentru cei ce-or să vadă potopul și ancora anchilozată a lumii, împotmolită, parcă, în patimi. De te-aș mai auzi o dată, soare al meu, bătând darabana cu raze de foc peste pământul văduvit de speranță, aș rupe iar din mine așchii de dor, să aprind focul sacru în care tresaltă cântecul. M-aș roti ca o limbă de ceas în (h)ora iubirilor, n-ar mai fi durată, doar fiorul ce trece prin carne, până la întipărirea în moarte, când vine cântecul pe care-l aflăm prea târziu, după atâtea risipiri, să ne pregătească pentru trecerea în sunete mai înalte, mai vii.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy