o mulțime de insecte
lumea
pișcă degeaba te ferești
apare de oriunde
se înfige și trage setos
licoarea rubinie

o tolbă de venin cerul
stropește cu substanțe
nimicitoare natura asta
astmatică
respirația se îngreunează
până la sufocare

inhalezi
aerul prin care aceste ființe se frământă
fiecare cu zborul ei
ori căderea

te doare

tușești din piept disperi până la
tubul de oxigen
firul de pai altădată
ținut în colțul buzelor fresh sărutate

raluri
în plămânii tăi
se odihnește moartea

de-ar fi iubirea

flaconul acesta vital
de care am devenit dependenți

(28 iunie 2014)