nu credeam că e atât de rotund să fii nebun
dintr-o lumină care nu se stinge niciodată
cineva aruncă pe umerii tăi oameni grași îmbrăcați
în fracuri negre cu lornioane jobenuri
mustăți răsucite sunt fluturii tăi ți se spune
învață-i să zboare
la o mie de puncte primești o pastilă
din cele cu gust de căpșun yammi-yammi
e șansa ta nebunule e șansa ta

așa începe alergarea în cercul insuficient
corpul tânăr o ia înaintea minții
știi dinainte că fluturii nu vor zbura
ceri un pahar cu apă și primești o imagine
cu tine retezând fără milă aripile unui femei tinere
aha spune mintea ajungându-ți trupul
aha explică-i dacă poți cere-i iertare
e șansa ta nebunule e șansa ta

de nicăieri apar mâini grăsulii care-ți desfac cu forța buzele
printre dinții strânși zăbăloșite
curg amestecate fără niciun rost
cuvinte