se numește strada pe care
plecam sau veneam
coborând sau urcând
cu sacoșele goale
sau cu buzunarele
pline
către cămine
ori înspre fabricile
de bere și de pâine
singur cu mine
ori alături de
ceilalți tineri
studioși
dimineața devreme
ori noaptea târziu
lustruindu-i
pietrele de pavaj
cu talpa
pantofilor mei,
proiectându-mi
pe luciul lor
umbra încă fragilă.


piezișă e
strada piezișă
pe care umblam
asemeni
unui nebun negru
pe o tablă de șah;
în dreapta mea
se înălțau facultățile,
iar în stanga - umbra și
tinerețile.


14.08.2014;
22:23