Echilibrul orizontal
se confruntă cu lehamitea, blazarea și nepăsarea
are alergii la oscilații existențiale
înaintează rectiliniu
și dislocă emoțiile nefaste
își face fetiș
din liniștea autoimpusă
iar vacarmul îl consideră o blasfemie și un sacrilegiu
își umple stările de vid
cu plictis, spleen și torpoare

Echilibrul vertical
își pendulează stările
în continuitatea temporală
posedă ritm dinamic, alert
și se desface în febrilități
își strânge esențele
și le închide în seif
are resentimente
față de omul orizontal
și apetențe față de ființa verticală
dacă se surpă în dezechilibru
își cheamă prietenii
numiți spirit, ambiție, ideal, evoluție
urcă înspre zonele inaccesibile ale beatitudinii
iar atunci când face excese
invocă controlul
imanența pulsează pozitivul la nesfârșit.

***

Pe piele
se plimbă păcatele, tarele și viciile
iar moralitatea
se refugiază într-un por al pielii
în umoare înoată mizeria
imanența imortalizează sufletul
încărcat cu eternitate
în instinct stă efemeritatea
discutând cu imperfecțiunea
despre infinit și perfecțiune
de care s-au descotorosit
fiindcă le consumau
resursele financiare

Stăm în cercul destinului
care se rotește cu viteză
pe panta abruptă a vieții
antrenează în mișcarea sa
evenimentele și întâmplările
se oprește într-un rotund
în a cărui arie
se consumă zilele și nopțile
decojite de plictis și spleen
dezvăluie în imanența lor
timpul ca un vector
secționând viitorul
umplut cu variabile aleatoare.