Rătăcit printre cuvinte te caut
desenând în zațul cafelei
de ieri
pe seară ai ieșit din casă
călcând apăsat
urma pașilor încă neacoperită
cheamă
semnele erau vechi
gândurile
tot mai rar găseau
calea
agățată de colțul lunii,
întrebarea stăruie
în conștiința pură.