Lăuntrul meu nu este locuibil
o Viperă acolo cuibu-și face
iar puiul cel de înger abia zace
în ochiul minții nu-mi e accesibil

La poli opuși doi prunci ies din găoace
nu am nimic prin casă comestibil
sunt o mașină fără combustibil
de-o vreme neenumerată-ncoace

Pierd vremea-n versuri slute, fără miez
o frecție la un picior de lemn
în mine vrut de Dumnezeu, solemn
promit pe cel de-al doilea Botez

și botezat de Coasă sunt ales
când va fi vremea, bineînțeles