lăuntrul meu e locuit de vicii
mă iau la harță cu toți comesenii
și pumnii cad, de-mi pare c-am vedenii
și în privire-mi stau doar artificii

lăuntrul meu nu locuiește-n denii
și când să fac unui amic servicii
am treabă, nu am treabă cu amicii
nu-i locuit lăuntru-mi de vecernii

dar clar mi se prefigurează Apa
pe undeva, în negru orizont
trupesc, groparii îi dau bici cu groapa

lăuntru-i locuit de-un suflet tont
și se deschide-ncet sub mine trapa
dar Zile încă am la Bancă-n Cont