mă scriu, mă uit în sângele pădurii
însângerată e de frunză moartă
și talpa mea sărutul ei îl poartă
mai șchiopătez la bairele gurii

a reaprins sărutul vechea poartă
și în odaie-ți șchiopătezi condurii
îți lepezi roba-n templu al căldurii,
o vipie ce mă sufocă-n soartă

visez tărâm de poezii nu proze
și după unii-s vinovat că sunt
ce dacă vând mizerie nu roze

să ungi, iubito, talpa mea cu unt
căci sufletește sufăr de artroze
străbat o cale în neuns cărunt