Eu sunt mai mult
Decât pot ști
Despre mine.
ÃŽn stare sunt
S-ascult
Și să-nțeleg
Fantezii
Pauline.
Nu sunt un obiect
Clasificat
Prin decrete,
Și nici subiect
Căutând,
Pe-ndelete,
ÃŽntr-un proiect
Imaginar
Și transcendent,
C-aÈ™ fi perfect
Ca sunetul de clopot,
Independent
Și select.
Nu tot din mine-i cunoscut
Vreodată,
Orice aÈ™ face logic,
Știind de la-nceput
Că am o existență limitată
De biologic.
Venind, din altă lume,
ÃŽn lumea asta
Bizară,
Cultivând iluzii
ÃŽn locuri comune,
Cum ar fi țeasta
Barbară,
Fac ce mă lasă putința
Să am dreptul să sper
La nemurire,
Întărindu-mi credința
Că e mister
În mântuire.