ÃŽn aceste zile goale
Tu ești foarte ocupată,
Cine, oare, să mă scoale
C-un sărut gingaș de fată?
Nu mai simt căldura mâinii
Odihnindu-se în poală,
Ca un vis certat de boală
Sau de gustul dulce-amar
Al cireșii negre-drac.
Eu mă pierd iute cu firea,
Irosindu-mi gestul rar
Și filonul meu de dac
Înscrise în ce-i menirea
Unui băutor de mac.
Vorbăria, seacă-multă,
Ce mă umple, ce mă-ntreabă
Inimii bine nu-i face,
Și mă zguduie, nebuna…
Pot să-i spun orice, n-ascultă!
Mă înțeapă, nu-mi dă pace,
Și atunci mă-ntreb întruna,
Ce să fac?
M-aș plimba puțin prin curte
Cu cățeii să mă joc
Jocuri simple, jocuri scurte
Fără moft și fără troc.
De mă chinuie-o-ntrebare
Câinii știu să mă privească
Drept în ochi, lipsiți de trac,
Putând chiar să-mi sugereze
Să nu plâng și nici să zac
Pe o laviță lumească.
Trebuie să-ncerc și teze
ÃŽngropate-n omenesc,
Să mai scriu, să mai aștept,
Poate-nvăț și să iubesc,
Vezi, încep să mă deștept!