chipul străin din oglindă
privindu-te fără aer
legănat în tăcerea câinelui
ca-ntr-un film pentru surzi

pe vârful limbii o cruce
cu dinții trosnind până la pulbere
sub ochii umezi
ai călăului fără mâini
un vis din copilărie frica de somn
aparatul care te ține în moarte clinică
străinul care rămâne-n oglindă
când te lipești cu aceeași piele de igrasie

orele nopții ceasuri de smoală
pretinzi iertare crezând
că o să-ți coboare inima din gură
și masca de oxigen va pompa
aer verde din sticla cu spirt

iată orele fixe ale noptii
îngrozite până la sânge
de ziua în care vei fi mai bun