Simt, aievea, izul hai-hui-ului
Prin inima ce tare bate
În crăpătura călcâiului
Pășind prin ierburi rourate.

Liber de gânduri amestecate
Trifoiul roșu tremură arar
Sub dansul albinelor cerate,
Culegătoare fine de nectar.

Doar nucul singuratic și umbros
Distilă bine întrânsul iodul,
Să-i fie omului de un folos
Când bomba sperie norodul.