frunze-arămii/cucute ale toamnelor sterpe/ citesc în stele
zodii nebune sau zodii rebele
praful inimii nu-l poți șterge cu o mie de ploi
potopul lui Noe nu îmi va trece
sunt udă de tine de lacrimi de otravă
este rece lumina odată suavă
se iubește-n tăceri dragostea mă mai moare
risipește-mă în azi ca în ploi milenare
nu arde sarcastic cuvântul rostit
coloană firavă spre un infinit

de (mai) iubesc voi alinta norii
cu piciorul stâng /cel al candorii/
voi șterge cerul de curcubeu
nu mai ești tu/ nu mai sunt eu
cel mai expus dintre pământeni
bea-mi sufletul surd din pantofii lui ieri
cântă-mi appassionata în nopți dezgolite
de lună de stele de mine, iubite

caii pustelor îmi sorb sufletul (încă) viu
dragostea mea-i nomadă/lună albastră cer conabiu/
țigancă pestriță cu flori drept mărgele
cântă în piață desculță de stele
argint viu sânge fierbinte
voi mai iubi simfonia lui mâine nu minte