Eu sunt un punct, numai atât
Și, poate, nici acela chiar,
Mă-ncurajez așa încât
Să cred că am prezență doar.

Fiind atâta de puțin,
Pierdut cu totul din vedere,
Întotdeauna mă închin
La cel ce-mi dărui putere.

Și dacă punctul pierde vlagă,
Tot agitânduse-ntr-un fel,
Măcar poate să înțeleagă
Că e zărit acum și el.