Cu cei ce îi iubesc mai mult
Nedrept am fost, și-mi pare rău,
Dorința lor n-am vrut s-ascult,
Fiind un om căzut în hău.

Voi știți c-am fost și eu un om,
Precum cei din lumea toată,
Și mi-a plăcut al meu atom
Care și-a impus să poată.

Rătăcit printre nimicuri
Irosi a mea substanță,
Măcinat de-atâtea ,,sâc”-uri,
Starea mea intrắ-n vacanță.