Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze

Și nici o iarnă fără fulgi de nea,

Nu vreau o viață fără tine

Ca singură să trec prin ea.



La ce folos să treacă și să vină anii

Dacă singur îți e dat să fii,

Pe aleea ce o ning castanii,

De umbra ta a te sfii.



De ce avem inimă patru camerală

Când numai în țărână noi vom locui?

Trăim într-o lume ne universală,

Unde noi între noi ne putem mântui.



Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze

Și nici vara cu maci eu nu o mai vreau!

Suntem martorii vieții confuze

Spre care anii vieții ne grăbeau!