agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-05 | [This text should be read in romana] |
Să nu crezi în tandrețea femeii, sub paravanul gingășiei e frig
Te va folosi să-și încălzească pielea după care te va scoate afară Ca pe-o cenușă inutilă, îți va lua tot, vei rămâne sărac lipit Să nu crezi în eterul/eternul femeii, îți va spune că locul cel mai primitor E la ea acasă și te va unge cu seninul cerului din cărțile altora Mai bine te-ai pocăi, te-ai retrage la munte, ai mânca rădăcini Să nu crezi în poezia femeii, libertinajul ei e doar estetic Femeia concepe poemul ca și cum ar concepe un copil Mai întâi de toate caută un bărbat care să-i penetreze Simțurile periferice după care nu mai doarme nopțile Și va construi din oasele lui un labirint unde să fie copil Să nu crezi în iubirea femeii, e o dovadă în plus să ești treaz Femeia este o țintă înaintea ochilor care deformează mâna Și când o atingi nu mai știi dacă au atins-o cuvintele sau limba Inimia ei e pură ficțiune, o sală de cinematograf goală sau plină Unde pentru câteva ore te pierzi printre replici și pop-corn Considerată de unii realitate, de alții motiv decorativ De contemplat în duminci când spargi nuci la gura sobei Să nu crezi în plăcerea femeii, femeia se va sinucide într-o zi Pe gresia din baie și sângele ei va fi doar un alt șirag de mărgele risipit Asta ar fi varianta feerică când camera se va lumina brusc Și la geam vor apărea indivizi dubioși cu sau fără aripi Capabili să-i bea sângele rar ca hoții care înghit diamante Însă știm foarte bine că femeia este similară câmpiei Compleșitoare, întinsă la infinit ca un bărăgan plin de spice Lungi, sfâșietoare, brațele ei nu se termină niciodată Și te găsește mereu în cotloanele ființei ascuns ca un copil în cămară Prins la fața locului cu degetul în borcanul de dulceață Iubirea ei e o ceață care se lasă jos, foarte jos și te oprește din mers Înverzește și îmbătrânește la un simplu pocnet din degete Cine se teme de fericire să plece, să plece și să ne lase Pe noi astea slinoase, murdare, să ne lingem supărările Unele altora ca primatele care se curăța de păduchi Noi ne-am improvizat un fel locuințe rudimentare Sub piele, cu peisaje lunare, dacă vrei să evadezi Visele se scot cu ciutura, iarba crește pe foi Ieșim afară doar când suntem în căutare de iubire Cine se teme de fericire să plece, să plece și să ne lase Noi avem alt limbaj făcut din zmee de hârtie Uneori le înălțăm ca pe niște poezii în văzul tuturor Nu ne e rușine că suntem oarbe, oarbe de-a binelea Că nu locuim cu familiile noastre, că nu facem copii Nu ne e rușine că altădată am fost oameni
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy