Cu o privire meditativă
Rita se zgâiește la bulbucii ce dansează
în băltoaca formată la doi pași în fața nasului ei
acolo unde stropii de ploaie ce cad de pe acoperișul hambarului
au însemnat trecerea anotimpurilor

o pală de vânt înfioară grămezile de păpușoi
iar Rita își îndeasă mai abitir botul între labe
în timp ce eu lăsând pentru o clipă furca din mână
îmi îndes pe cap șapca de vară
total nefolositoare acum

simțindu-mi privirea
ridică doi ochi blajini spre mine
și preț de câteva clipe mă privește
așa cum astă vară
mă privea de la adăpostul umbrei răcoroase a hambarului
în timp ce eu lângă sapa înfiptă-n brazdă
scoțându-mi șapca
îmi ștergeam cu mâneca sudoarea de pe frunte

mă privește și pare să-și zică în gând
“ce viață de câine”
iar eu mă gândesc că în cazul unei viitoare reîncarnări
aș dori să fiu consultat în prealabil.