te-ai îmbolnăvit de gratuitate
bisectoarea vieții lent ne (mai) desparte
ștergi parbrizul cu romantismul desuet
incendiul meu troian nu are încă efect
se zice că două pietre mor spărgând a singurătății fereastră
iubește ghimpii din mine suav când m-așezi în glastră

învins de mintea ca un cerc demonizat
mă așezi în patul lui Procust uzat
rupi perdeaua tinereții / fiasco teribil/
îmi beau arsenicul sensibil
cu gura caldă roșie de sânge
e atâta rece-n jur și cum mai ninge

fulgii respiră scrum mă doare
pictez tot albul lumii alb e oare ?